Margarette de Tulcea

  

  În ultimile zile ale lunii februarie 1929, domnișoara Margarette merge pe strada Isaccei, la studioul FOTO-ROYAL, unde își face fotografia pe care o reproducem și noi la începutul acestui articol. În ziua de de 24 februarie, îi oferă această fotografie verișoarei sale Ra(e)tca Dumitra(o)nof, cu următorul text: 24/II/1929, Tulcea. Păstrează acestă fotografie de la verișoara ta cari te iubește cu o pasiune supremă. Cu drag, Margarette. Printr-un devărat miracol, fotografia face o adevărată călătorie în timp și ajunge până în zilele noastre, într-o colecție particulară din Franța, fără să se știe alte detalii, fiind pusă în circulație cu specificația The photography has been made in Tulcha -Romania. There is some writing in Romanian on the back.

   Deci, de aici începe misterul Margarettei de Tulcea. Încercăm să-l deslușim.

   Iarna anului 1929, a fost deosebit de grea la Tulcea. Dunărea a înghețat pe 11 ianuarie și rămas încremenită precum o uriașă oglindă venețiană, până pe 29 martie, adică timp de 78 de zile. În acest răstimp, nici o navă nu a reușit să străbată drumul de la Galați sau Sulina, ținând Tulcea într-o sublimă izolare de aproape 3 luni de zile.

   Viața în Tulcea într-o asemena perioadă era extrem de plictisitoare, mai ales pentru o tânără domnișoară ca Margarette. Acum, fie vorba între noi, nici în restul anului, orașul nu oferea cine știe ce distracție pentru tineri, dar, cel puțin se putea merge pe faleză și privi alunecarea vapoarelor pe Dunăre, sosirea și plecarea călătorilor de pe navele de pasageri Lloyd Austriaco. Plictistă până în adâncul sufletului, Margarette se hotărăște să rupă ritmul searbăd al scurgerii zilelor tulcene și să-și coloreze puțin viața cu o frumoasă fotografie alb-negru într-un studio foto. Alege cel mai modă studio din oraș, de la cea vreme, FOTO-ROYAL, situat pe strada Isaccei nr. 12, adică Vis-a-vis de hotel Continetal, și își face o fotografie artistică, așa cum apăreau divele epocii pe coperțile revistelor. Trebuie să recunoaștem cu sinceritate și mândrie locală că fotografia este superbă iar Margarette cu nimic mai prejos față de tinerele din orașe ca Paris, Roma sau Viena. Să nu neglijăm nici ținuta elegantă și nici șiragul de perle veritabile, care costau probabil o avere, având în vedere că perelele de cultură încă nu se inventaseră.

   Remarcabilă în toată această poveste este Limba română impecabilă în care este scris textul de pe spatele fotografiei, dovedint că tulceanca noastră avea și o educație aleasă pe lângă un gust desăvârșit în alegerea hainelor și a bijuteriilor. Fragmentul de text …cari te iubește cu o pasiune supremă… ne scufundă însă într-un mister și mai adânc. Fotografia și rândurile scrise par ceva mai mult decât cele ale unei tinere plcitisite dintr-un oraș dunărean încremenit sub iarnă, pare să ascundă un mesaj cifrat către un iubit misterios. Oricât de mult își iubea verișoara, pasiune supremă pare o afirmație ușor exagerată pentru o tânără educată, așa cum a fost cu siguranță Margarette. Tânăra noastră, care nu este exclus să fi făcut parte din comunitatea evreiască a orașului, poate a trimis de fapt această fotografie unui iubit secret, poate din comunitatea românească sau greacă, via verișoara la care face referire, totul fiind de fapt o frumoasă poveste de dragoste, Romeo și Julieta de Tulcea.

   Sau poate nu este vorba decât de o simplă fotografie, din zecile, pe care domnișoarele tulcene și le făceau cadou reciproc, în încercarea de a-și alunga plictisul iernilor Dunării încremenite, visând la ofițeri de marină care să le poarte  departe în Levant, Occident sau chiar America. Poate vom afla!

  Nicolae C. Ariton