Skip to content

Tulceni lipoveni…

13 Octombrie 2015

1


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din13 octombrie 2015

Indiscutabil, una din cele mai pitorești și reprezentative comunități tulcene este cea a lipovenilor. Pitorească – de-a dreptul exotică – prin ținuta aparte, din care bărbații ies în evidență datorită bărbilor lungi, dar și veștmintelor purtate și de bărbați și femei, care sunt o adevărată explozie de culori, predominând albastrul, roșul și verdele. Majoritatea dintre ei sunt blonzi, cu ochii albaștri – o trăsătură a genei slave pe care o poartă – dar și roșcovani, cu pistrui. Cunoscuți prin numărul mare în care au populat nordul Dobrogei (cu Delta Dunării) – dar nici atât de mare pe cât le place să afirme – și prin faptul că au trăit în comunități închise aproape ermetic în jurul bisericilor lor, într-un stil de viață care a reușit să le salveze obiceiurile și tradițiile, aproape într-o adevărată încremenire în timp.

Ca și în cazul cazacilor zaporojeni, despre care am discutat în articolul anterior, și identitatea lipovenilor tulceni este discutabilă. În primul rând, trebuie subliniat faptul că dacă cazacii zaporojeni au ajuns în Deltă și în Dobrogea cu un scop militar, acela de a păzi granițele Imperiului Otoman, lipovenii au ajuns pe meleagurile noastre din motive pur religioase. Astfel, în urma reformelor în ritualul bisericii ruse, inițiate de Patriarhul Nikon și țarul Alexei Mihailovici, în dorința de a alinia cultul ortodox rus celui grecesc, a creat o reacție de rezistență a unei părți din societatea rusă, într-un prim pas care avea să se transforme, o dată cu trecerea timpului, într-o adevărată schismă religioasă. Adepții vechiului ritual religios au fost numiți „staroveri” iar viața lor a devenit tot mai dificilă în Rusia, chiar dacă Nikon și Alexei Mihailovici au dispărut de pe scenă. Urmașii lor au continuat politica impunerii reformelor în toate bisericile rusești, staroverii fiind persecutați în toate felurile posibile, inclusiv prin ardere pe rug sau suprataxarea cu impozite duble sau triple.


2


În aceste condiții au loc răscoale și grupuri mai mari sau mai mici încep să părăsească Rusia în căutarea unui trai mai bun. Din dovezile istorice existente și din afirmațiile tulcenilor lipoveni contemporani, grupul (grupurile) cel mai mare de staroveri care au ajuns în nordul Dobrogei – în mod special în Delta Dunării – au fost cazacii lui Ignat Nekrasov, plecați de pe malurile Donului, în preajma anului 1740. Povestea este extrem de întortocheată, întrucât nu avem de-a face cu un grup de ruși transfugi în Dobrogea, ci de un grup de cazaci transfugi. Pe scurt, povestea este următoarea… Pe la 1550, țarul Ivan cel Groaznic folosește un corp de armată alcătuit din cazaci zaporojeni, racolați de pe malurile Niprului. Încântat de performanțele lor militare, le oferă pământuri și facilități fiscale pe malul Donului, cu obligații de miliție de frontieră. Astfel se produce prima mare ruptură în rândul cazacilor, o parte rămânând pe malurile Nistrului, cealaltă mergând pe cele ale Donului. După aproape două sute de ani, în urma răscoalei cazacilor staroveri, conduși de Ignat Nekrasov (după moartea acestuia), grupuri masive de cazaci părăsesc Donul pentru a se stabili în Delta Dunării și la Tulcea, principalele lor ocupații fiind pescuitul și creșterea animalelor.


4


În felul acesta, lipovenii tulceni au fost cunoscuți foarte multă vreme sub apelativul de „necrasovcy”. Abia mai târziu, a început să fie uzitat mai des termenul de „lipovean”, în forma sa originală „lipovane”, cu o etimologie mai mult decât discutată. Astfel, se susține că acesta ar proveni de la numele rusesc al teiului (lat. Tilia platyphyllos), pe care îl venerau. Tot așa se vehiculează și ideea că „lipovean” provine de la „filipovean”, după numele unui conducător starover, Filip din Olonețk sau apostolul Filip.


5


Important pentru istoria Tulcei este faptul că cele două ramuri ale marii familii a cazacilor, cei de pe Don și cei de pe Nipru s-au întâlnit, la un moment dat la Tulcea și în Delta Dunării. Despre această întâlnire (ne)romantică, cunoscută și sub numele de Marele război tulcean dintre lipoveni și cazaci, vom vorbi în articolul de săptămâna viitoare. O parte din informații au fost preluate din volumul „Staroverii”, de Alexandra Fenoghen, pus la dispoziție de Comunitatea rușilor lipoveni din Tulcea, prin Marina Ampleev, motiv pentru care le mulțumim.

Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro

imagine 1- pescar lipovean din Delta Dunării, fotografie din anul 1938;

imagine 2-lipoveni din Tulcea, fotografie realizată în perioada interbelică de fotograful german Willy Pragher, interesant este faptul că acesta i-a confundat pe cei doi lipoveni cu evrei, deoarece erau roșcați și pistruiați;

imagine 3- tablou cu Ignat Nekrasov, „părintele” lipovenilor tulceni, cunoscuți multă vreme ca fiind cazaci nekrasovi;

imagine 4- lipoveni din Delta Dunării, fotografie din perioada interbelică.

2 comentarii leave one →
  1. roxana permalink
    18 August 2016 19:36

    radacinile mele ,emotionant

  2. George Naumof permalink
    15 Octombrie 2015 8:52

    Felicitari!
    Mi-ar placea sa fie mai dezvoltat subiectul.
    Sper sa abordati si celelalte nationalitati.
    Cu deosebita stima,
    Geo Naum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: