Skip to content

Chestiuni literare – recenzie „Le suspendu de Conakry”

30 Aprilie 2018

În urmă cu ceva timp, aveam obiceiul de a publica recenzii ale unor cărți pe care le citeam, încercând să împărtășesc cu puținii cititori pe care îi avea blogul www.mistereledunarii.ro, bucuriile sau tristețile unor lecturi deosebite sau timp pierdut degeaba. Între timp, numărul celor interesați de postările blogului a crescut spectaculos, motiv de a păstra o anumită cadență (săptămânală) în publicare, documentare, scriere, care m-au îndepărtat cu pași mici, dar siguri, de rubrica blogului, numită „chestiuni literare”. Aceasta nu înseamnă că în acest răstimp, nu am mai citit, dimpotrivă, pot spune că aceasta s-a întâmplat în cantități la fel de mari, doar tematica s-a schimbat, trecând aproape în totalitate în „tabăra” nonficțiunii, abandonând (aproape trădând) ficțiunea. În concluzie, în ultimii ani, am lecturat din ce în ce mai puțin cărți de literatură, dedicându-mă lecturii de tomuri istorice și științifice, de la istoria Bizanțului până la cea a Rusiei, sau de la istoria alchimiei la tehnica preparării alcoolului.

Profitând de o mică pauză editorială în viața blogului (cam lungă, ce-i drept), dar de care am profitat pentru a scrie volumul al doilea al romanului „Pierdut în Tulcea”, intitulat „Aventuri în Tulcea” și care va apare, probabil, în decembrie 2018, am citit și o ficțiune, în amintirea timpurilor de altădată, spun aceasta, pentru că este vorba chiar de o carte polițistă, „Le suspendu de Conakry” (Suspendatul din Conarky, în traducere mot-a-mot, dar nepotrivită), de Jean-Christophe Rufin.

Alegerea mă miră și pe mine: ficțiune, polițistă, în franceză. Motivele ar fi următoarele: primul (și cel mai important), personajul principal este Aurel Timescu, un român ajuns în Franța, în perioada comunistă și angajat ca funcționar de rangul 2 în ambasada Franței în Guineea. Această identitate ficțională mi-a indus imediat imaginea distinsului istoric Neagu Djuvara, care, în linii mari, a avut un parcurs al vieții asemănător. Această asemănare, existentă doar în mintea mea, a fost suficientă pentru a mă convinge să citesc cartea. Ar mai de adăugat faptul că Jean-Christophe Rufin nu este un necunoscut în literatura franceză, el obținând în anul 2001 prestigiosul premiu literar Goncourt. În al treilea rând, cartea a avut (și are) o excelentă presă în Franța, editura Flammarion investind bani frumoși într-o campanie media de anvergură. Ca efect, încă din prima săptămână de la publicare, „Le suspendu de Conakry” s-a instalat pe  primele locuri în vânzări, la data când scriu aceste rânduri (la o lună de la apariție) se află pe locul 4.

Așa cum se poate bănui, volumul încă nu a fost publicat în România, lucru care probabil se va întâmpla peste câteva luni, sau niciodată. Ar merita aceasta, pentru că este un roman polițist reușit – nu o capodoperă a genului – dar scris cu măiestrie, echilibru și fără excese de nici un fel. Acțiunea se petrece în capitala Guineei, Conarky, unde un cetățean francez este ucis, în mod misterios, la bordul iahtului său. În paralel cu ancheta oficială a poliției, Aurel Timescu, conduce una personală, în culori puternice, generate de personalitatea sa extravagantă: crescut și educat în Transilvania, băutor (profesionist) de vin alb de Tokai, pianist (mai mult de cabaret), cu un fizic mai mult comic decât tragic, purtând în permanență un impermeabil demodat și costume din perioada interbelică (singurele pe care le consideră elegante), stârnind uimire și zâmbete ironice, pe unde trece.

Cu toate traumele și bizareriile sale de român emigrant într-o Franță în care se pare că a greșit secolul, Aurel Timescu reușește să ducă la bun sfârșit ancheta și firul  epic al romanului lui Jean-Christophe Rufin, asigurând mai mult prin prezența sa o lectură agreabilă într-o lume africană, plină de exotism, unde existența sa este un fel de „cireașa de pe tort”.

O carte scrisă cu îndemânare, fără să exceleze în nici un capitol (și la propriu și la figurat), dar mâna sigură a scriitorului, târșită prin romane anterioare, cu greutate istorică în adevărate tablouri de epocă, asigură o lectură agreabilă.

Interesantă este și promisiunea autorului că personajul Aurel Timescu va reveni în paginile unor volume viitoare. Pentru mine, rămâne un mister apropierea unui premiat Goncourt și membru al Academiei franceze (din 2008), așa cum este Jean-Christophe Rufin pentru un personaj de sorginte română, un fel de Columbo (detectivul din celebrul serial american) cu impermeabilul  întors pe dos (plin de traume și ciudățenii aduse din lumea comunistă a României). Iar dacă Aurel Timescu dezleagă misterul crimei petrecute în capitala Guineei, pentru mine misterul  apropierii acestui personaj de cea a distinsului Neagu Djuvara a devenit și mai adânc.

Le suspendu de Conakry

Jean-Christophe Rufin

Ed. Flammarion

Data apariției, 28 martie  2018

312 pagini

Nicolae C. Ariton

Reclame
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: