Skip to content

Istoria neştiută a Tulcei şi Isaccei… de la 1790

16 Iunie 2014

tudose tatu si nicolae ariton 2013Prietenul incontestabil al tulcenilor, analistul istoric Tudose Tatu, ne regalează, din când în când, cu câte un articol publicat pe mistereledunarii, despre istoria Dunării, în general şi a Sulinei, în mod special. După o absenţă niţel cam lungă din paginile noastre, motivată însă de lucrul intens la ultima carte (de fapt, cărţi), distinsul autor ne propune astăzi un articol extrem de interesant despre istoria mai puţin ştiută şi, mai ales, cunoscută a Tulcei şi Isaccei. De fapt, ne relatează povestea plină de suspans a cuceririi de către Armata Ţaristă a cetăţilor Tulcei şi Isaccei şi, lucrul cel mai interesant, despre cum arăta cetatea (fortul) Tulcei în perioada anilor 1790 şi unde se afla aceasta poziţionată.

Articolul este extrem de interesant, deoarece specifică poziţionarea Tulcei, care se ştie că de-a lungul timpului, a fost strămutată când pe Dealul Taberei, când pe colnicul Hora, după dorinţa şi placul învingătorilor dintre otomani şi ruşi. Locaţia cetăţii Tulcei pe celebra stâncă a Tulcei, din dreptul Colnicului Hora, care înainta până în apropierea mijlocului Dunării, într-un pinten de-a dreptul criminal pentru ambarcaţiunile ce navigau, este un element care completează minunat acest tablou al deplasării continue a preafrumosului nostru oraş.

Nicolae C. Ariton


Istoria neştiută a Tulcei şi Isaccei…  de la 1790

de Tudose Tatu

 

????????????????????????????

   Să mai îndrăznească să spună careva, că presa nu reprezintă a 4-a putere în stat!

   Iată cum ea reuşeşte, peste sute de ani, să ne lumineze cu privire la istoria Dunării maritime într-o suită de ştiri care trebuia să-i intereseze în primul rând pe cei menţionaţi în rândurile ce urmează.

   Că nu a fost aşa, nu suntem noi de vină.

   Ca simpli cercetători ai spaţiului menţionat vă oferim cele ce urmează, fără a solicita cine ştie ce fonduri „europene” …cum se poartă de obicei la casele mari, dar slabe în puteri cărturăreşti de citire şi completare a istoriei.

   Germania

   Viena 13 Decembrie 1790

   „…Ieri Principele Galitzin Ambasadorul Rusiei a primit un Curier de la Principele Potemkim cu Mesaje din 13 noiembrie după cum urmează:

   „Am onoarea Principele meu de a vă oferi o scurtă Relatare cu privire la cucerirea Tulcei de pe malul drept al Dunării, situată la 4 ore de Ismail.

   Adaug Principele meu că trupele Maiestăţii Sale au cucerit şi Insula situată între cele două braţe ale Dunării, pe care erau dispuse tunuri de la Fortăreaţa din Ismail.

   Este vorba de Ceatal Ismail, insulă delimitată de braţele Kilia, Tulcea, Sulina şi Şontea pe atunci şi mai târziu Chonda.

   „Suntem hotărâţi să îndreptăm bateriile pentru a bombarda oraşul, fapt ce va continua să favorizeze operaţiunile noastre, sper că vă voi putea anunţa noi succese.

   Relatare

   În conformitate cu ordinele Mareşalului General expediate Generalului Maior de Ribas de a reuni cele doua Diviziuni ale Flotilei sale de a intra pe Dunăre pe partea Sulinei şi Kiliei şi să ia împreună măsurile cele mai  potrivite  pentru a menţine liberă trecerea prin faţa Tulcei, Flotila reunită şi-a continuat drumul în susul fluviului.

   Astfel pe 6 ale lunii curente ea s-a apropiat de Fortăreaţă unde a fost întâmpinată de 17 vase înarmate.

   Căpitanul de mare Domnul Ahmatov care comanda expediţia noastră a atacat corăbiile inamice cu atâta forţă şi vigoare că acestea au fost imediat respinse spre Oraş.

   Patru au fost cucerite de noi, celelalte au fost incendiate şi incendiul a devenit atât de intens  încât s-a extins în cele din urmă la casele situate în lungul fluviului astfel încât inamicul speriat, fără a se crede ocrotit în numita Fortăreaţă a abandonat-o încercând să se salveze în interiorul ţinutului.

   În ziua următoare – 7 noiembrie 1790 stil vechi nn. – trupele noastre au debarcat pe uscat şi au cucerit Tulcea.

   Acolo au capturat 24 de vase de transport de diferite capacităţi, toate tunurile Fortăreţei şi o mare cantitate de muniţii de război şi provizii…”|1|

  1. Gazetta Universale Nr. 103 Sambata 25 Decembrie 1790 pag. 823

   Moscalii nu aveau să se oprească aici.

   Raport la Împărăteasă cu privire la Isaccea

   Rusia Mare

   Peterburg 26 Februarie

 …Prezentul raport e autentic şi lipsit de orice fel de exagerare fiindcă este chiar acelaşi pe care Feldmareşalul Principe de Potemkin l-a expediat prin intermediul Generalului Maior Popov, Maiestăţii Sale Imperatriţa.

  Iată prin urmare cum a fost conceput:

  I.  Curând după ce Tulcea a fost cucerită de flotilă, locuitorii din Isaccea au fost cuprinşi de o mare spaimă şi unii dintre ei au început să încerce să se salveze. 28 de vase au plecat în sus pe Dunăre spre Brăila dar pe 22 noiembrie – stil vechi, în preziua cuceririi Isaccei de către ruşi nn. – au fost interceptate aproape de Galaţi de Arnăuţii de sub comanda Generalului Conte Suvarow Rimnikskoi.

  După o rezistenţă acerbă şi încăpăţânată Arnăuţii e-au capturat 14 bastimente, iar celelalte s-au salvat.

   Turcii au pierdut circa 100 de oameni ucişi, 27 au fost făcuţi prizonieri dintre care un Agă şi 2 Bairactari cu alte 60 de persoane, femeile şi copiii lor; şi de asemenea 29 de familii creştine.

   Etetee…creştinii se salvau împreună cu turcii de ruşii pravoslavnici! Ştiau ei sărmanii ce ştiau. 28 de familii creştine ar fi însemnat cel puţin 140 de suflete. Totalul celor refugiaţi.

   Bastimentele capturate de la inamic au fost reinarmate pentru a fi folosite ulterior…|2|

   Imperatriţa, era împărăteasa Ecaterina a II a a Rusiei, cea cu nenumăraţi amanţi, tineri şi hodorogi.

2.Gazetta Universale Nr. 28 marti 5 aprilie 1791 pag.  220

   O altă relatare, de data aceasta ziaristică

   Germania

   Viena 16 decembrie

   …Ieri a sosit aici un alt curier extraordinar expediat de Maresciallo Principe di Potemkin către Dl.Principe di Gallitzin cu mesaje scrise din Bender/Tighina în data de 4 decembrie care conţin ştirea cu privire la o altă victorie repurtată de Ruşi împotriva Otomanilor după cum se relevă în următorul extract.

   „Pe 24 noiembrie o divizie a Flotilei noastre a întreprins o expeditie împotriva Isaccei şi după o luptă intensă şi încăpăţânată care a durat de la orele 7 dimineaţa până la orele 2 seara, a repurtat asupra Turcilor o victorie absolută.

   În timp ce vasele noastre neţinând cont de rapiditatea curentului urcau pe fluviu pentru a se îndrepta spe Isaccea inamicul a început o puternică canonadă atât din bateriile de pe uscat cât şi de pe Flotila compusă din 30 de Şalupe, 1 Şaică şi 1 kirlangic al lui Hassan Paşa.

   În ciuda acesteia ai noştri s-au apropiat în bună ordine şi nu au început să tragă decât atunci când au ajuns sub tirul tunurilor, fapt ce i-a decis imediat să intre în acţiune.

   Au fost incendiate şi scufundate 21 de şalupe şi capturate restul de bastimente.

   Inamicul a încercat să se salveze fugind după ce a abandonat vasele, bateria de pe mal şi numita Fortăreaţă pe care imediat trupele noastre de debarcare au ocupat-o.

   După cum această Localitate reprezenta magazia generală a întregii Armate inamice, e uşor de înţeles, dragă Principe, marea cantitate de muniţii de război şi provizii de toate genurile care s-au găsit aici.

   Fără a lua în conisderaţie artileria vaselor au existat pe crenelurile Fortăreţei 33 tunuri din metal bun şi un mare …

   În afară de acestea au căzut în mâinile învingătorilor 8 steaguri printre care cel al numitului Seraschier.

   Trebuie să mulţumim Cerurilor deoarece o victorie atât de importantă a fost repurtată fără vărsare de sânge din partea noastră.”|3|

   3. Gazetta Universale Nr. 104 martedi 28 decembrie 1790 pag.830-831

   Tulcea şi cucerirea Gurii Sulina a Dunării dintr-un material britanic

   „…Castelul de Tulcea de pe malul drept al braţului Szunia (sic) este doar un turn pătrat ale căror laturi sunt de 8 toises,  în lungime, construit pe o limbă de uscat înalt care controlează navigaţia pe Dunăre.”|4|

   4. The United Service Journal and Naval and Military Magazine, 1829 Part II, London – The siege of Ismail by the Russians, in 1790, pag. 449

   Vestita  cetate a Tulcei de sfârşit de veac XVIII, important punct de rezistenţă, cel puţin în concepţia militară otomană a acelui timp, era reprezentată aşa cum apare şi în schiţele acelor vremuri, de un simplu turn pătrat cu laturile de8 x 1,949 = 15,592 metri.

   Unde s-ar fi aflat acesta?!

   Desigur nu pe colnicul Horea, aşa cum mai susţin uneori strâmb de tot unii„specialişti diplomaţi” în istoria Tulcei, ci undeva la baza respectivei coline, chiar pe mal la baza a ceea ce era pe atunci „Stânca Tulcei”.

   Motivele erau desigur strategice, în respectiva zonă fluviul era obturat pe o distanţă de  425 picioare, echivalentul a 129,625 metri, aşa după cum reiese din imaginea şi desenul tehnic precis de peste timp aparţinând lui Charles Hartley.

   Astfel mişcarea vaselor putea fi foarte uşor controlată după cum avea să constate şi

   Vasele în acea porţiune de fluviu fiind trase la edec în amonte, iar la coborâre trebuind să fie extrem de atente cu manevrele, nimic nu era mai uşor de făcut.

   În plus la respectiva vreme raza de acţiune a tunurilor era destul de limitată.

   Cele 11 piese de artilerie ce reprezentau sistemul de apărare puteau bate doar la o distanţă de 500 de paşi, tunurile de calibrul 3 şi 6 funzi, iar cele de calibru mai mare 12 până la 18 inclusiv, raza lor efectivă era de 1 000 yarzi.

   Deci castelul de Tulcea ar fi putut să fie construit la prima vedere la 1000-1200 yarzi distanţă de cursul Dunării.

   Tradus în metri, ar însemna 0,9144 x 1000/1200 = 914,40 – 1097,28.

   Aceasta în situaţia în care garnizoana otomană a Tulcei era dotată cu tunuri englezeşti, ceea ce nu era cazul.

   Alta totuşi era situaţia.

   De fapt toţi călătorii străini începând cu Evlia Celebi care vorbeşte despre o cetate de formă patrată ridicată pe o stâncă joasă de pe marginea Dunării, continuînd cu Michael Eneman, Aubry de la Motraye, John Bell ca să enumerăm doar pe câţiva de veac 17 şi început de 18, îi menţionează situarea în respectiva zonă.

   Aproape de anii războiului un militar austriac Franz Mihanovici în vara anului 1783 menţiona:

  „…Tulcea e un oraş rău, cu un castel zidit aflat pe fluviu pe un colţ de stâncă; aici dealurile se retrag din nou înspre uscat şi nu se mai observă nici unul aşa cum s-a menţionat deja…”|5|

   5.Tatu Tudose – Împrăştiatelepoveşti ale portului de aur, pag. 83

   Descrierea sa este chiar mai precisă.

   Castelul s-ar fi aflat chiar pe Stânca Tulcei.

   Imaginile de mai jos sunt, cred eu, extrem de concludente şi pun capăt oricărorinepţii cu privire la situarea cetăţii pe colnicul Horea.

   Acest castel era completat de alte lucrări de fortificaţie după cum menţionează materialul ziaristic britanic.

  „Turcii au ridicat câteva retranşamente de pământ în jurul oraşului între drumurile ce duc spre Babadag şi Isacksi, care se sprijină pe acest fort şi au o tabără pe drumul care duce spre acest din urmă loc.

   Prinţul Potemkin i-a ordonat Generalului Ribas să intre pe braţul Szunia (sic) cu o flotilă de vase cu vâsle din Marea Neagră şi să forţeze trecerea spre Tulcea care era apărată de fort şi de 17 vase Turceşti.”|6|

   Mai întâi trebuia cucerită Sulina.

Zis şi făcut.

   „Generalul Ribas a trebuit întâi să cucerească intrarea de pe Dunăre; în acest scop pe 31 Octombrie el a debarcat un detaşament de 600 de oameni care au cucerit bateriile ridicate de Turci la gura de vărsare a braţului Sulina.”

   Deplasarea în amonte pe fluviu a flotilei avea să dureze două săptămâni şi ceva.

   Se va opri la Ceatal Sfântul Gheorghe.

   „Pe data de 17 noiembrie el a atacat vasele inamice care erau ancorate la aproximativ o milă mai jos de Tulcea, în locul unde braţul Sf.Gheorghe se desparte de braţul Szunia.

   El le-a împrăştiat, capturând unele şi distrugând altele; şi pe 18 <noiembrie> el a intrat în posesia Tulcei unde a găsit 11 piese de artilerie, 240 butoaie cu praf de puşcă, 2 000 de proiectile şi alte provizii de război.

   Navigaţia pe braţul Szunia era astfel liberă încât se putea trece în braţul Kilia.

   Flotila a dublat limba de uscat a insulei Tschatal, a atins punctul unde cele două braţe se despart şi prin poziţia pe care au ocupat-o au tăiat legătura Ismailului cu Isaccea, localitate situată mai sus pe Dunăre pe malul opus.”

Cucerirea Isaccei – titlul nostru

   „Două divizioane ale flotilei au primit ordinul să atace Isaccea sau cel puţin să ţină sub observaţie acest important punct.

   Ele au urcat pe fluviu cu dificultate şi au sosit pe 24 <noiembrie> în bătaia tunurilor fortului care este situat ca şi micul oraş Isacksi pe un dâmb înalt pe malul drept vis-a-vis de o insulă care are 500 toises – 1,949 x 500 = 974,5 metri nn. – în lungime.”

    Era şi sediul unei importante forţe navale dunărene.

   „Turcii aveau acolo 32 de vase care au fost cucerite, arse sau scufundate de Ruşi după o confruntare dârză.

   Ei au abandonat fortul care nu era capabil de a opune rezistenţă.”

   Halal naţiune luptătoare de gazii.

   „Ruşii au găsit la Isacksi o cantitate considerabilă de muniţii şi provizii de război, 86 piese de artilerie, 10 mortiere, 1 500 de proiectile, mai mult de 10 000 grenade de mână, 20 000 de obuze mari, 1000 de rachete şi tot atâtea cartuşiere cu gloanţe, 100 de gloanţe de piatră, 300 butoaie cu praf de puşcă, mai mult de 20 000 de muschete, 400 funzi de plumb şi alte muniţii de război şi provizii pentru câteva luni.

   Toate aceste depozite fuseseră adunate într-un loc deschis fără nici-un mijloc de apărare; fără nici-o unitate militară să o apere.

   Turcii nu au crezut că flotila Rusească va putea intra pe Dunăre.

   O situaţie similară de asemenea orbire, cu greu poate fi întâlnită în istorie, iar pedeapsa pe care au primit-o a fost promptă şi imediată…”|7|

  1. The United Service Journal and Naval and Military Magazine, 1829 Part II, London, The siege of Ismail by the Russians, in 1790, pag. 449
  2. Idem

stinca Tulcei 1905

IMAGINE 1   –  fotografie cu Tudose Tatu şi Nicolae Ariton, datată 2013

IMAGINE 2 – desen cu Cetatea Tulcei, la 1790,  „Vederea fortificaţiei de la Tulcea” în volumul lui Gheron Netta intitulat „Expansiunea economică a Austriei

IMAGINE 3 –  ilustrată cu Portul Tulcei, pe la 1905, în care am înconjurat cu  o elipsă zona Stâncii Tulcei, deja scurtată prin dinamitare.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: