Skip to content

Dragoste de gheaţă

18 August 2014

the ice cutters 1895 Julian Alden Weir


Tulcenii de altădată, de care ne deosebim din ce în ce mai mult, aveau un sentiment straniu pentru gheaţă, ceva amestecat între dispreţ şi dragoste. Iarna, când Dunărea îngheţa, de cele mai multe ori, între lunile decembrie şi martie, simţământul faţă de starea de agregare solidă a valurilor marelui fluviu, era aproape de ură, pentru că navigaţia şi pescuitul se opreau, întrerupând astfel îndeletnicirile de bază ale tulcenilor. Duşmănia se mai nuanţa puţin, datorită faptului că gheaţa groasă le permitea să se plimbe cu căruţele, în voie, de-a lungul şi de-a latul Dunării sau să pescuiască la copcă. Vara însă, când aerul devenea fierbinte iar valurile fluviului, galbene şi păstoase, tulcenii se îndrăgosteau de-a dreptul de trupul rece al gheţii.

Cum în vremurile despre care vorbim, încă nu se inventaseră frigiderele şi instalaţiile de fabricat gheaţă artificială, aceasta se putea găsi doar în gheţării, bineînțeles dacă erai gospodar şi îţi făceai  provizii din timpul iernii. Astfel, după primul îngheţ zdravăn, când lacul Ciuperca devenea bocnă, adevărate echipe de tăietori de gheaţă, îşi făceau apariţia pe oglinda de gheaţă, tocmiţi de proprietarii de gheţării, în număr de câteva zeci în toată Tulcea.


taietori de gheata


Înarmaţi cu topoare, fierăstraie şi căngi, tăiau gheaţa în blocuri paralelipipedice, cam de 1 m lungime şi 10 kg greutate. Acestea erau încărcate în căruţe şi transportate la gheţării, unde erau stivuite precum lingourile de aur la Banca Naţională. Diferenţa era că spre deosebire de buncărele băncii, gheţăriile erau nişte gropi adânci de aproximativ 2 m, cu pereţi căptuşiţi cu stuf şi acoperite cu maldăre groase de stuf, acoperişuri executate după toate regulile dulghereşti, adică cu şarpantă din brad sau stejar, iar stuful era bătut în cel puţin trei straturi, fiind preferat cel recoltat din bălţile de la Sf. Gheorghe. Calupurile de gheaţă erau vârâte în aceste adevărate cavouri ale apelor lacului Ciuperca, cu straturi de paie între ele, pentru a nu se suda, pe timp de vară.


ghetarie 1


După încheierea operaţiunii, gheţăriile erau încuiate şi toată lumea uita de ele până la venirea verii. Când soseau căldurile, gheţăriile deveneau reginele oraşului.


ghetarie 2


În zorii zilei, căruţaşii umpleau căruţele cu blocuri de gheaţă, care erau lăsate pe treptele de la intrare, sau chiar pe trotuarul dinaintea restaurantelor, birturilor, bragageriilor şi cofetăriilor. La deschiderea acestora, gheaţa era transportată în interior şi se puneau la rece vinul, sifoanele, sucurile şi braga. Sacagii ambulanţi introduceau şi ei cuburi de gheaţă în sacalele cu apă de Dunăre, pentru ai ispiti mai uşor pe clienţii. Aşa cum spuneam, în Tulcea au existat până în anii 1970, mai multe gheţării, la un moment dat, chiar câteva zeci. Una dintre ele, printre ultimele care au dispărut, a fost pe strada Spitalului, puţin mai jos de restaurantul Marinarul.


ghetarie 3


O dată cu ele, a dispărut o epocă întreagă, cu oameni şi obiceiurile lor. Cine se respecta, acum câţiva zeci de ani, consuma vin răcit la frapieră, nişte vase metalice (mai târziu din aluminiu), în care se ţineau sticlele printre bucăţi de gheaţă. Cei mai săraci, care nu-şi permiteau o sticlă de vin frapată în restaurantele cu ştaif din centrul Tulcei, colindau prin cârciumile de mahala, unde comandau vinul şi gheaţa, îşi scoteau pălăria, pe care o umpleau cu gheaţă spartă şi improvizau elegante frapiere. Acestea aveau avantajul că la plecarea acasă îl proteja pe stăpân de caniculă şi îi mai alunga puţin din aburii vinului.

felicitare anul nou copil, frapiera si sampanie

De atunci, lucrurile s-au mai schimbat, în zilele fierbinţi de august, în locul băuturilor bine frapate, se consumă ice tea, peşte şi fructe de mare congelate, toate sub boarea diafană a aerului condiţionat. Dragostea de gheaţă a apus de mult.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii.ro

 

imaginea 1, de sus – tabloul The Ice Cutters, 1895, de pictorul Julian Alden Weir

imaginea 2 – fotografie interbelică cu tăietori de gheaţă

imaginea 3 şi 4 – fotografie cu gheţăria dintr-o gospodărie pescărească din Mahmudia, tranferată în anii 1975 la Muzeul Astra, din Sibiu, sursa http://corasb.blogspot.ro

imaginea 4 – fotografie cu o gheţărie, din anii 1970, din judeţul Tulcea

imaginea 5 – ilustrată, din 1907, cu un copil ţinând o frapieră, simbol al vremii pentru sărbătoare şi petrecere

2 comentarii leave one →
  1. 5 Mai 2015 13:05

    Pentru dl Ovidu Olteanu… Mulțumim pentru informație, poate facem o hartă a Tulcei cu fostele ghețării… Numai de bine!

  2. olteanu ovidiu permalink
    22 Aprilie 2015 11:19

    O ghetaria a fost si pe stada Marasesti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: