Sări la conţinut

Tulcea și pirații săi mascați…

18 septembrie 2019


Se afirmă că Tulcea a devenit un oraș important pe Dunăre, după ce a sosit pe meleagurile noastre Comisia Europeană a Dunării, care după ce și-a stabilit Comisia Tehnică pe malul tulcean, portul și dealurile din jur s-au umplut cu mii de muncitori angajați în diferite activități în regularizarea cursului navigabil al canalului Sulina. Astfel, aproape peste noapte, în perioada 1857 până în 1864, populația Tulcei a ajuns la aproximativ 25 de mii de locuitori, ceea ce pentru vremurile respective, însemna o adevărată metropolă. De-a  lungul cursului inferior al Dunării, între Sulina și până la Belgrad, doar Rusciuk (Russe), capitală de vilayet (provincie de care aparținea și Tulcea), avea o populație atât de numeroasă.

Dar nici cu un deceniu mai devreme, lucrurile nu stăteau foarte rău din punct de vedere al numărului locuitorilor și al avântului economic. Între 1840-1850, nucleul principal al populației tulcene îl constituiau grecii ionieni, care chiar dacă erau în număr de aproximativ o mie, cu familii cu tot, stăpâneau navigația pe Dunărea de Jos și Marea Neagră, cu corăbiile lor mici și, în mod special, cu gabarele, niște ambarcațiuni de 50-100 de tone, cu fundul plat, folosite la transbordarea încărcăturii corăbiilor, pentru a putea trece de pragurile de nisip de la Argani (Ilgani) și Sulina. Dacă Tulcea perioadei Comisiei Europene a Dunării semăna destul de mult cu Vestul sălbatic american, în perioada 1840-1850, aducea în mare măsură cu insula Tortuga a piraților. Numiți și pirați de apă dulce, majoritatea răufăcătorilor, care atacau corăbiile ce navigau pe Dunăre, sau la Gurile fluviului, erau tulceni, cu „locul de muncă” în avalul orașului, în mod special la Sulina. Acest lucru nu-i împiedica să acționeze și în jurul orașului (care nu prea era oraș la vreme respectivă), așa cum relatează într-un raport, viceconsulul englez la Tulcea (da, aveam chiar un viceconsulat britanic stabilit în oraș…), Vincent St. Loyd, în ziua de 19 august 1849. Astfel, cu câteva zile înainte, corabia britanică „Arin”, care se afla la aproximativ 4 mile de Tulcea, a fost atacată prin abordaj de șase oameni mascați. Aceștia l-au jefuit pe căpitan de aproximativ 100 £ și alte bunuri de valoare, printre care arme, îmbrăcăminte, veselă și chiar alimente și băutură. Oficialii otomani nu au luat nici o măsură pentru prinderea piraților de Dunăre, care erau liberi la data când viceconsulul britanic își redacta raportul. Cam aceasta era situația la Tulcea în jurul anului 1849, destul de nesigură, cu corăbieri și pirați de toate neamurile, luptându-se, de multe ori, să devină stăpânii efemeri ai Dunării, care se sinchisea prea puțin de ambițiile lor mărunte, purtându-și valurile îngălbenite de timp, ca o mare doamnă ieșită la plimbare.

Acest articol a fost scris în urma lecturii cărții autorului gălățean Tudose Tatu, „Republica piraţilor de Dunăre-Sulina kesaro-krăiască, vol.2, Ed. Sinteze, Galați, 2019

Nicolae C. Ariton


One Comment leave one →
  1. 19 septembrie 2019 19:29

    A republicat asta pe Marina Costa.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: