Skip to content

Mama Tulcei : Comisia Europeană a Dunării

30 Aprilie 2011

       Vă ameninţam ieri că astăzi vom vorbi despre un englez bărbos pe nume Charles Hartley, despre care tulceni nu ştiu prea multe, cu toate că oraşul nostru ar trebui să-i facă o statuie la fel de impunătoare precum cea a lui Mircea cel Bătrân. Amânăm această discuţie pentru alt post, deoarece trebuie mai întâi să spunem câteva cuvinte despre Comisia Europeană a Dunării, fără de care existenţa lui Charles Hartley nu poate fi înţeleasă.

      Comisia Europeană a Dunării (C.E.D.) a fost o organizaţie politico-economică, înfiinţată imediat după încheierea Războiului Crimeii, în 1856, stârnit de Rusia căreia începuse să i se umfle pipota de pofta unor noi teritorii. În urma unor lupte sângeroase, Anglia, Franţa şi Imperiul Otoman, principalii aliaţi, înfrâng Rusia şi aceasta trebuie să accepte liberalizarea circulaţiei pe Dunăre şi în Marea Neagră, reglementată de noua C.E.D.

      Comisia era o organizaţie politică deoarece avea clar scopul de a înfrâna expansiunea Rusiei către vestul Europei, şi nu numai. Economică deoarece Imperiul Otoman fiind pe ducă, toată lumea dorea să ciupească puţin din bogăţiile peste care acesta avusese atâtea secole monopol, mai ales în zona Balcanilor. Cei care făceau parte din Comisia Europeană a Dunării erau:

-AngliaPolitic, sprijinea parţial Imperiul Otoman, era complet împotriva ruşilor care doreau să se extindă, inclusiv în Asia. Economic, după criza cartofului în Irlanda, englezii doreau cerealele româneşti şi acces total la comerţul nostru.

-FranţaPolitic, sprijinea foarte mult Turcia, îi era teamă de Rusia şi nici un fel de încredere faţă de englezi. Economic, nu prea aveau treabă cu zona noastră, ei având zonele lor de influență, dar ca mare putere nu puteau sta deoparte în acest joc pentru Dunărea de jos şi Marea Neagră.

-Imperiul Austro-UngarPolitic, îi urau pe ruşi, otomani, francezi şi englezi. Numai erau atât de puternici încât să dicteze cea ce doreau să facă cu Dunărea. Economic, Dunărea era singura lor ieşire la mare şi erau capabili de orice pentru aşi păstra influenţa în zonă.

-Imperiul OtomanPolitic, fiind pe ducă, toată lumea dorea să muşte din el, mai ales ruşii. Ei încercau să supravieţuiască prin modernizare, schemă care nu prea le-a reuşit. Economic, erau într-un declin total.

-Imperiul RusPolitic, doreau Gurile Dunării ca să poată stăpâni în linişte toată zona. Economic, voiau monopol, ca toată lumea să plătească traficul pe Dunăre.

-Moldova – doar rol consultativ, deoarece era sub suzeranitate turcă, dar avea Galaţiul şi Brăila, porturi importante la Dunăre.

-Valahia – nimic, abia după unirea cu Moldova, şi denumirea de România, devin stat cu drepturi depline în C.E.D.

-Regatul Sardiniei – şi ei pe aici, făceau studii de piaţă pentru mai târziu 🙂

-Prusia – abia începuse să devină o forţă europeană şi să facă primi paşi în făurirea Imperiului German.

    Comisia Europeană a Dunării era administrată de francezi şi, executiv, avea un inginer şef englez Sir Charles A. Hartley. Oficial, se ocupa cu regularizarea şenalului navigabil al Dunării şi aplicarea unui regulament pentru toate statele ce navigau aici. Practic, se făceau şi desfăceau alianţe, intrigi politice, afaceri prospere. Toţi aveau trimişi diplomaţi cu gradul de vice-consuli, pe lângă care se roteau reprezentaţi tuturor marilor societăţi de transport naval şi case de comerţ. Sedii la Sulina (principal), Galaţi (secundar) şi Tulcea (terţiar), dar oraşul nostru a profitat probabil cel mai mult economic în urma activităţii C.E.D.

Nicolae C. Ariton

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: