Skip to content

Destinul trist al profesorului Constantin Motomancea

12 Decembrie 2013

constantin motomancea

    Acest articol este scris pe formula aproape celebră, povestea unei case – povestea unui om, ultimul având sclipirea de a-și construi, la un moment dat, o casă frumoasă în buricul târgului tulcean și, apoi, șansa ca aceasta să supraviețuiască 100-150 de ani, până în zilele noastre. Vezi exemplul acestei formule , Casa Avramide – Alexe Avramide și familia sa.

   Casa Constantin Motomancea este situată la câțiva pași distanță de Casa Avramide, pe strada Progresului, fosta Sf. Nicolae, fosta Grecească. Fără să se știe foarte precis, s-ar părea că a fost construită în perioada 1870-1875, profesorul Constantin Motomancea cumpărând-o în anul 1929 de la moștenitorii lui Iordan Dobre care, iar nu se știe exact, dacă este cel care a construit-o sau a cumpărat-o la rândul său de la proprietarul inițial.

DSCN1369

   Casa este construită în frumosul stil Empire, cu totul altceva față de cel Neoclasic al Casei Avramide, un stil napoleonian , care s-a răspândit în întreaga lume (inclusiv la Tulcea), în arhitectură , clădirile remarcându-se prin coloane corintice și frize bogat decorate, elemente ce s-au păstrat de minune pe fațada casei noastre tulcene. Impresia pe care ți-o oferă cele două case, despărțite doar de o stradă, este aceea de doi păuni care își etalează frumusețea într-un adevărat concurs, ducându-ne gândul la o posibilă rivalitate socială și economică dintre Alexe Avramide și Iordan Dobre, care au ales să arate urbei, prin casele lor, care este mai puternic. Ultima afirmație nu este decât un scenariu a la misterele dunării, motiv pentru care trebuie citită ca un exercițiu literar. După naționalizarea din 1950, casa a fost, printre altele, sediul Miliției Tulcea , grădiniță și, în momentul scrierii acestor rânduri, proprietate particulară.

??????????

     Dacă despre casă nu se pot spune mai multe lucruri, despre ultimul său proprietar, profesorul Constantin Motomancea, se poate scrie un adevărat thriller istoric. Distinsul profesor s-a născut în anul 1874, în județul Gorj, într-o familie modestă de țărani. A urmat liceul la Craiova , obținând bacalaureatul în 1895 , fiind obligat să și muncească pentru a se întreține în școală. Începe cursurile Școlii naționale de poduri și șosele din București, dar abandonează din aceleași motive materiale, pentru a urma, la Iași, Seminarul pedagogic, unde se remarcă prin rezultate și… sărăcie. Absolvă Seminarul pedagogic și obținând o bursă se înscrie la Facultatea de științe a Universității din Iași, obținând în 1904 licența în științe matematice. Din același an, sosește la Tulcea ca profesor de matematică la actualul Colegiu Dobrogean Spiru C. Haret, unde avea să rămână până la sfârșitul vieții. Din anul 1912, devine directorul liceului, până în 1929, cu mici întreruperi, remarcându-se ca un profesor de excepție și un excelent administrator, Constantin Motomancea fiind cel care a condus comunitatea tulceană în construirea corpului central și cel din dreapta al actualei clădiri a liceului.

mtomancea si calafeteanu

  Ce este interesant este faptul că cea mai mare parte din banii necesari au fost strânși de la tulceni, inclusiv prin vânzarea biletelor de cinema, într-un cinematograf cumpărat de către Comitetul școlar, în anul 1920, sub conducerea distinsului profesor de matematică, care ar fi putut să facă această investiție în interes personal, dar pentru care a primat binele școlii. Pentru a nu vă plictisi prea mult cu realizările sale pedagogice și administrative, să povestim doar episodul anului 1916, când Tulcea este ocupată de trupele bulgare și germane. Curajosul director de școală renunță la o parte din lucrurile personale pentru a se refugia la Galați, în ziua de 12 octombrie, transportând cu vaporul o însemnată parte a arhivei liceului. Ajuns la Galați, nu poate continua drumul către Iași, unde se refugiase Guvernul român, deoarece în trenuri nu se acceptau persoane cu bagaje. Neavând unde să depoziteze documentele, se reîntoarce la Tulcea și lasă arhiva în grija profesorului I. Georgiade, vorbitor de germană și pleacă din nou spre Galați și Iași. De data aceasta, purtând doar registrul matricol din ultimul an, anuarele, condica de intrări-ieșiri și ștampilele. De data aceasta, călătoria reușește în timp ce în urma sa, clădirea liceului estre devalizată, biblioteca și arhiva arse, tâmplăria și mobilierul dispărute, inventarul furat. Pe 1 decembrie 1918, Constantin Motomancea se reîntoarce într-o Tulcea părăsită de ocupanții vremelnici, care lăsaseră în urmă doar ruine și durere. Avea să-și dedice restul vieții refacerii liceului și orașului său de adopție. În 10.08.1919, se căsătorește (la vârsta de 45 de ani) cu Iulia Vasiliu, iar casa Motomancea o cumpără zece ani mai târziu, în 1929.

constantin motomancea si al. calafeteanu 1912

   În anul 1950, casa este naționalizată și Constantin Motomancea evacuat, considerat a fi un reprezentant al clasei asupritoare burghezo-moșierească. Din păcate, răul nu se oprește aici, prea bătrân pentru a mai putea fi trimis la închisoare ca deținut politic (avea deja venerabila vârstă de 76 de ani), noile oficialități tulcene fac tot ce le stă în putere pentru a-l distruge, reușind să-i suspende pensia. Se stinge din viață, în mari lipsuri, în ziua de 17 decembrie 1955.

motomancea house 1977

  Casa Motomancea nu este altceva decât umbra tristă a distinsului profesor de matematică și tulcean adevărat Constantin Motomancea. Stimă și respect!

   Nicolae C. Ariton

   imaginea 1, de sus, portretul profesorului Constantin Motomancea, realizat, probabil, în perioada anilor 1935

   imaginea 2 și 3, de sus, sunt Casa Motomancea, fotografii realizate în vara anului 2013

   imaginea 5 și 6, sunt fotografii de grup corpul profesoral al actualului Colegiu Dobrogean Spiru C. Haret, prima realizată, probabil, în anii 1927-1928, când Constantin Motomancea era directorul liceului (cel din centrul fotografiei), a doua fotografie de grup este realizată mai devreme, probabil în anii 1910, C. Motomancea este al patrulea din stânga

   imaginea 7, de jos, este o fotografie a Casei Motomancea, din anul 1977, din arhiva ICEM

   Date și informații preluate din volumul Liceul Spiru C. Haret Tulcea (1883-1983), autori Virginia Dima, Aurel Munteanu, ed. Sport-Turism, București 1983 și Tulcea în documente de arhivă, autor Valentina Postolache, editura Ex-Ponto, Constanța 2006

8 comentarii leave one →
  1. 9 Februarie 2014 12:25

    Pentru d. Marian… Mă bucur că v-am stârnit amintiri plăcute cu articolul despre fosta Casă Motomancea… Numai de bine!

  2. marian permalink
    28 Ianuarie 2014 22:39

    Da, imi aduc aminte de doamna Borca. Acolo am facut si eu gradinita nr.4.

  3. 19 Decembrie 2013 13:00

    Pentru SD… mulțumim pentru comentariu și detaliile tehnice oferite. Da, știu și eu că această casă Motomancea are niște probleme de construcție, a mai fost renovată cu ceva ani în urmă, dar fațada a rezistat foarte puțin pe motiv că ar fi vorba despre o ciupercă care afecteează construcția. În plus, mai există acea clădire anexă, parazitară, cum zic specialiștii, care văd că este percepută deja ca parte componentă a casei inițiale. Reabilitarea se face încet, modest și cu fonduri particulare… Să vedem ce iese. Numai de bine!

  4. 19 Decembrie 2013 12:55

    Pentru Savedanube (Valentina)… Mulțumesc pentru comentariu și pentru aprecierea muncii. Stați să vedeți ce articole urmează pentru săptămânile următoare?! N-a văzut Tulcea, ca să mă exprim așa! Mă bate gândul la formarea unui comitet care să se ocupe de reabilitarea marelui profesor, suntem deja două persoane!..Numai de bine!

  5. 19 Decembrie 2013 12:51

    Pentru domnul Tudose Tatu… Stimă și respect pentru cel mai fermecător autor de istorii dunărene! Din nefericire, mulți oameni adevărați au fost uitați într-un timp atât de scurt. Unul din aceștia este și Constantin Motomancea care, realmente, și-a dedicat întrega viață Tulcei și școlii acesteia. Cred că a sosit timpul ca acesta să fie reabilitat și cel puțin numele său să apară pe o stradă sau un monument. Deci, Dreptate pentru Constnatin Motomancea va fi numele viitorului articol despre distinsul profesor. Mulțumim mult, domnul Tudose și vă urăm putere de muncă maximă! Sărbători fericite!

  6. 17 Decembrie 2013 11:35

    Intr-adevar, excelenta informatie, tinand cont ca unii trec zilnic pe langa casa respectiva fara sa aiba nici cea mai mica idee care este istoria ei. Si intr-adevar Valentina are perfecta dreptate – in casa respectiva a functionat o lunga perioada de timp gradinita – cred ca era numarul 5, in care mi-am petrecut si eu 4 ani minunati. Si acum imi aduc aminte de cele doua educatoare doamna Iordache si doamna Borca. Din pacate – casa are cateva probleme – de natura functionala, si structurala – plus o dependinta catre strada cealalta, lucruri care ma fac sa cred ca reabilitarea ei s-ar putea sa fie mai dificila decat in cazul casei Avramide.

  7. Valentina permalink
    16 Decembrie 2013 11:04

    Stiu cladirea de cand eram mica si in ea functiona o gradinita. Felicitari autorului pentru munca si ca imparatseste cu noi aceste istorii, care imi incalzesc sufletul.
    Subscriu la ideea dlu. Tatu.

  8. Tatu T. permalink
    14 Decembrie 2013 19:52

    Sfinte Nicolae al povestilor de Tulcea, sanatate si pace tie.
    Vremuri grele au trait oamenii de spirit ai tarii sub ocupatia sovietica, fiindca am fost tara ocupata pana in anul 1958 cand a dat cel de sus si Nikita Sergheevici Hrusciov sa-si retraga armiile jegoase si betive dincolo de Prut.
    Ceea ce-au facut javrele si cozile lor de topor in Tulcea, s-a repetat la nivelul intregii tari.
    De aceea pentru a respecta memoria profesorului Constantin Motomancea ar fi bine sa cautati hotararea prin care i-a fost interzisa pensia, si sa „condamnati cu manie proletara” numele scursurilor ce au semnat infamul act.
    „Damnatio memoriae” este prea putin pentru jegurile si comissarii lor, politrucii.
    „Sa nu ne razbunati, dar nu ne uitati” a rostit un alt mare martir al neamului.
    Zic eu sa nu uitam si sa infieram asemenea fapte diavolesti!
    Blestemat fie numele lor de-a pururea si-n vecii vecilor!
    Hait ca m-am popit!
    Sper ca zapada sa se asterne lin peste mormantul domnului profesor!
    Poarta cumva vreo strada din Tulcea, sau o scoala numele lui?
    Daca nu ar fi vremea sa fie pomenit!
    Cu dragoste de adevar!
    Tudose Tatu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: