ISTORII APROAPE UITATE (ep.1)

Misterele Dunării vă oferă șansa de a citi un nou serial (doar 2 episoade) al unui nou autor (pentru blogul nostru), domnul Lucian Țugui, un tulcean get-beget, al cărui condei ne va așterne, în viitor, multe lucruri interesante. Începem, cu un foileton, de doar 2 episoade, în care autorul ne istorisește despre drama evreilor dobrogeni, închiși în lagărul din sudul Dobrogei, de la Cobadin – Osmancea. Un episod dureors al istoriei noastre, despre care se vorbește foarte puțin în zilele noastre, existența acestui lagăr pe tărâmul dobrogean fiind uitată. Cercetând prin arhivele naționale și județene, d-nul Lucian Țugui a descoperit aceste mărturii tragice, pe care le face cunoscute, pentru prima oară, cititorilor misterelor dunării. 

Nicolae C. Ariton


tugui lucianISTORII APROAPE UITATE

    Col. (r) Lucian Țugui

Scrisoarea Sabinei Avadic către Domnul Comandant

Osmancea 30 iulie 1941

Domnule Comandant,

Subsemnata Sabina M. Avadic domiciliată în Constanța, pe strada Ioan Grădișteanu n.21, aflată actualmente în lagărul Osmancea împreună cu sora mea Avadic Ana și fratele meu Avadic Isac, respectuos vin a vă supune următoarele:

Fiind expediați din Constanța fără a ne lua nici un fel de rufărie și așternut vă rog a permite sorei mele Avadic Ana spre a se duce la Constanța 1- 2 zile spre a ne aduce cele necesare. Ambele fiind suferinde, sora mea va aduce și medicamentele necesare de la o farmacie din Constanța. Sper că veți binevoi a rezolva favorabil cererea mea și mulțumindu-vă anticipat, vă rog să primiți Domnule Comandant, asigurarea profundului meu respect.

                     Sabina  Avadic    

Domniei Sale,

Domnului Comandant al Legiunii de Jandarmi Constanța[1] 

    O scrisoare trimisă acum 80 de ani. Scris frumos, caligrafie ireproșabilă și exprimare deosebit de politicoasă. Este scrisoarea unei doamne care cere să își poată aduce la Osmancea, un sat din județul Constanța, haine și așternuturi pentru că era nevoită să doarmă într-un hambar. Dosarul de arhivă 25/1941 clasat în evidențele Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române conține aproximativ o sută de scrisori similare.


Scrisoare Avadic Sabina

  Avram Breinsten, aflat într-o situație similară, scrie în aceiași perioadă o scrisoare către prefect:

„Cu lacrimi în ochi vă rog să binevoiți a dispune internarea mea într-un spital sau mutarea mea într-un lagăr sau detașament de muncă din apropierea părinților mei pentru a fi îngrijit de bolile care sufăr , aici ne având condițiile necesare”[2].

   Scrisoarea continuă cu enumerarea bolilor și este trimisă prefectului din Constanța.

   Fostul magistrat, avocatul Jan Iancu, internat în lagărul de la Osmancea scrie:

”Subsemnatul Iancu Jan, avocat din Constanța, internat în lagărul Osmancea – Cobadin, vă rog să binevoiți a acorda o permisie soției mele Iancu Cella pentru a merge la Constanța, întrucât am fost informat oficial că servitoarea Evdochia Chirița Bulgaru mi-a prădat domiciliu de haine, alimente și mașina de scris, urmând a stabili și reclama cele furate și de a pune la adăpost cele rămase.”

   Scrisoarea este însoțită de înștiințarea Chesturii de Poliție Constanța despre furt și este adresată prefectului prin comandantul lagărului[3].


Scrisoare Avocat Jan Iancu

    Doctorul M. Diner, din Constanța scrie o scrisoare în data de 25 septembrie 1941 către același comandant al lagărului:

„Subsemnatul M. Diner, medic din Constanța cu onoare vă rog a binevoi să interveniți la locul în drept ca să-mi permită deplasarea la Constanța ca să-mi aduc instrumentele și materialele necesare dispensarului.[4]

   Constantin Rusali, din Constanța face o cerere[5] către prefect cu un conținut diferit:

„Subsemnatul Constantin Rusali, domiciliat în Constanța, str. Daciei n.8, respectuos vă rog să binevoiți a îmi aproba ca soția mea legitimă de origine ebraică să rămână cu mine în localitate, neavând nici un sprijin iar eu trebuie să stau așteptând din moment în moment ordinul de chemare ca să îmi fac marea datorie către țară. Garantez pentru ea fiindu-mi legitimă. Vă rog respectuos să îmi aprobați această cerere”.

   Scrisorile din arhivă au diferite cereri. Dar conțin un aspect comun. Toate cererile au fost refuzate. Rezoluțiile prefectului consemnau: ”Nu se aprobă. Ordinele opresc.” Ce reprezintă pentru istoria locală din Dobrogea, localități precum Cobadin – Osmancea, Ciobănița, Mereni, etc.? O pagină aproape uitată a lagărelor unde în 1941 evreii români și străini au fost arestați și internați forțat fără să aibă posibilitatea de a își lua al doilea rând de haine cu ei. Datorită condițiilor foarte grele de trai și de muncă, bolnavi de tifos și păduchi au rezistat sau au murit, mulți dintre ei fără să înțeleagă de ce li se întâmplă lor acest lucru. Prin Decretul Regal nr.2650 publicat în Monitorul Oficial nr.183 din 9 august 1940, semnat de Regele Carol, cetățenii români de origine evreiască sunt împărțiți în categoria I, II și III. Conform acestor categorii sunt scoși parțial în afara legii, pentru ei fiind aplicate alte măsuri față de restul cetățenilor României. Au definită o altă situație juridică, nu au dreptul să desfășoare decât anumite munci și activități și sunt obligați la plata unor taxe și impozite speciale. Pot fi deposedați legal de posesiuni și nu pot face parte din viața militară sau administrativ – politică a țării. Acest act de lege a reprezentat începutul certificat juridic al unor măsuri represive care în final au dus la moartea a zeci de mii de români de origine iudaică pe parcursul celui de al doilea Război Mondial. In decursul războiului, Statul Român a emis 245 de acte normative constând în legi, ordine de miniștrii sau ale mareșalului sau instrucțiuni care au reglementat situația evreilor[6]. Prin Decretul – Lege relativ la Statul militar al evreilor din 4 decembrie 1940 semnat de Conducătorul Statului Roman și Președintele Consiliului de Miniștrii, Generalul Ion Antonescu și publicat în Monitorul Oficial nr. 287 din 5 decembrie 1940, evreii sunt excluși din serviciul militar, cu obligativitatea de plăti taxe militare și de a presta munci obligatorii. La articolul 8 din decret se stipulează că în timpul concentrărilor prelungite evreii pot fi utilizați la munci în folosul armatei sau în folos obștesc. Prin măsurile întreprinse evreii români au fost tratați ca prizonieri de război în propria țară fără să fi participat la o luptă împotriva țării.

  Ordinul Generalului Antonescu emis la momentul în care România declarat război Trupelor Aliate, a dus la internarea a mii de oameni în lagăre ca cel de la Cobadin, Ciobănița, Moreni, Târgu Jiu precum și in alte sute de localități din țară. Anul 1941, iunie 22, Bucureşti. Ordinul[7] generalului Ion Antonescu de evacuare în lagărul de la Târgul Jiu a tuturor evreilor din satele dintre Siret și Prut, iar cei din satele din restul teritoriului să fie evacuați în comunele urbane limitrofe.

Telegramă. Fulger

Tuturor Prefecților de Județe

Dată la Bucureşti nr. 1 9273 814, data de 22.VI, ora 4.

  1. Toţi evreii valizi între 8 şi 60 ani din satele dintre Siret şi Prut vor fi evacuaţi în lagărul din Târgu Jiu şi în satele din jurul acestui oraş. Primele trenuri pleacă cu începere de azi 21 iunie a.c. stop. Restul familiilor evreieşti din celelalte sate din Moldova vor fi evacuate cu cele ce le este necesar pentru trai în comunele urbane de pe teritoriul judeţelor respective prin grija Prefecturilor de judeţe. Evacuarea acestor familii din satele din Moldova se va face în 48 de ore de la primirea ordinului.
  2. Toate familiile evreieşti care se găsesc în satele din ţară vor fi evacuate cu ceea ce le este necesar pentru trai în comunele urbane de pe teritoriul judeţului respectiv, prin grija prefectului, în timp de 4 zile de la primirea prezentului ordin. Pentru toţi evacuaţii se vor întocmi tabele care vor fi predate poliţiei respective pentru a ţine evidenţa lor – în scop ca orice eventuală deplasare să se poată face cu înlesnire. Familiile evacuate nu au voie să mai intre în comunele din care au plecat. Căminele celor evacuaţi, precum şi orice alte bunuri care au rămas, vor fi date în primirea autorităţilor administrative locale. Acei care cu ocazia acestei evacuări vor fi prinşi în flagrant delict de devastare a bunurilor sau îşi vor însuşi recolta, vor fi deferiţi Tribunalelor Militare şi vor fi sancţionaţi cu pedeapsa cu moartea. De asemenea, vor fi pedepsiţi în mod extrem de sever toţi acei cari se vor dovedi că au fost necorecţi cu ocazia acestor evacuări. Pedepsele la cari se expun cei ce vor devasta sau vor fi necorecţi se vor aduce la cunoştinţă oamenilor din comună prin afişare şi batere de tobă, pentru a nu cădea în greşeală.

Semnează

Conducătorul Statului Roman și Președintele Consiliului de Miniștrii Generalul Ion Antonescu


[1] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 200

[2] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 104

[3] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 115

[4] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 237

[5] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 128

[6] Holocaustul din România. Regimul de muncă obligatorie impus evreilor. Editura Polirom 2013

[7] Telegramă fulger a Ministerului Afacerilor Interne cu nr.4572 din 30 iunie 1941, Arhivele Naționale, Fond M.A.I. unitatea arhivistică 34411941 fila 37

 

 

 

Misterele Dunării vă oferă șansa de a citi un nou serial (doar 2 episoade) al unui nou autor (pentru blogul nostru), domnul Lucian Țugui, un tulcean get-beget, al cărui condei ne va așterne, în viitor, multe lucruri interesante. Începem, cu un foileton, de doar 2 episoade, în care autorul ne istorisește despre drama evreilor dobrogeni, închiși în lagărul din sudul Dobrogei, de la Cobadin – Osmancea. Un episod dureors al istoriei noastre, despre care se vorbește foarte puțin în zilele noastre, existența acestui lagăr pe tărâmul dobrogean fiind uitată. Cercetând prin arhivele naționale și județene, d-nul Lucian Țugui a descoperit aceste mărturii tragice, pe care le face cunoscute, pentru prima oară, cititorilor misterelor dunării. 

Nicolae C. Ariton


tugui lucianISTORII APROAPE UITATE

    Col. (r) Lucian Țugui

Scrisoarea Sabinei Avadic către Domnul Comandant

Osmancea 30 iulie 1941

Domnule Comandant,

Subsemnata Sabina M. Avadic domiciliată în Constanța, pe strada Ioan Grădișteanu n.21, aflată actualmente în lagărul Osmancea împreună cu sora mea Avadic Ana și fratele meu Avadic Isac, respectuos vin a vă supune următoarele:

Fiind expediați din Constanța fără a ne lua nici un fel de rufărie și așternut vă rog a permite sorei mele Avadic Ana spre a se duce la Constanța 1- 2 zile spre a ne aduce cele necesare. Ambele fiind suferinde, sora mea va aduce și medicamentele necesare de la o farmacie din Constanța. Sper că veți binevoi a rezolva favorabil cererea mea și mulțumindu-vă anticipat, vă rog să primiți Domnule Comandant, asigurarea profundului meu respect.

                     Sabina  Avadic    

Domniei Sale,

Domnului Comandant al Legiunii de Jandarmi Constanța[1] 

    O scrisoare trimisă acum 80 de ani. Scris frumos, caligrafie ireproșabilă și exprimare deosebit de politicoasă. Este scrisoarea unei doamne care cere să își poată aduce la Osmancea, un sat din județul Constanța, haine și așternuturi pentru că era nevoită să doarmă într-un hambar. Dosarul de arhivă 25/1941 clasat în evidențele Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române conține aproximativ o sută de scrisori similare.


Scrisoare Avadic Sabina

  Avram Breinsten, aflat într-o situație similară, scrie în aceiași perioadă o scrisoare către prefect:

„Cu lacrimi în ochi vă rog să binevoiți a dispune internarea mea într-un spital sau mutarea mea într-un lagăr sau detașament de muncă din apropierea părinților mei pentru a fi îngrijit de bolile care sufăr , aici ne având condițiile necesare”[2].

   Scrisoarea continuă cu enumerarea bolilor și este trimisă prefectului din Constanța.

   Fostul magistrat, avocatul Jan Iancu, internat în lagărul de la Osmancea scrie:

”Subsemnatul Iancu Jan, avocat din Constanța, internat în lagărul Osmancea – Cobadin, vă rog să binevoiți a acorda o permisie soției mele Iancu Cella pentru a merge la Constanța, întrucât am fost informat oficial că servitoarea Evdochia Chirița Bulgaru mi-a prădat domiciliu de haine, alimente și mașina de scris, urmând a stabili și reclama cele furate și de a pune la adăpost cele rămase.”

   Scrisoarea este însoțită de înștiințarea Chesturii de Poliție Constanța despre furt și este adresată prefectului prin comandantul lagărului[3].


Scrisoare Avocat Jan Iancu

    Doctorul M. Diner, din Constanța scrie o scrisoare în data de 25 septembrie 1941 către același comandant al lagărului:

„Subsemnatul M. Diner, medic din Constanța cu onoare vă rog a binevoi să interveniți la locul în drept ca să-mi permită deplasarea la Constanța ca să-mi aduc instrumentele și materialele necesare dispensarului.[4]

   Constantin Rusali, din Constanța face o cerere[5] către prefect cu un conținut diferit:

„Subsemnatul Constantin Rusali, domiciliat în Constanța, str. Daciei n.8, respectuos vă rog să binevoiți a îmi aproba ca soția mea legitimă de origine ebraică să rămână cu mine în localitate, neavând nici un sprijin iar eu trebuie să stau așteptând din moment în moment ordinul de chemare ca să îmi fac marea datorie către țară. Garantez pentru ea fiindu-mi legitimă. Vă rog respectuos să îmi aprobați această cerere”.

   Scrisorile din arhivă au diferite cereri. Dar conțin un aspect comun. Toate cererile au fost refuzate. Rezoluțiile prefectului consemnau: ”Nu se aprobă. Ordinele opresc.” Ce reprezintă pentru istoria locală din Dobrogea, localități precum Cobadin – Osmancea, Ciobănița, Mereni, etc.? O pagină aproape uitată a lagărelor unde în 1941 evreii români și străini au fost arestați și internați forțat fără să aibă posibilitatea de a își lua al doilea rând de haine cu ei. Datorită condițiilor foarte grele de trai și de muncă, bolnavi de tifos și păduchi au rezistat sau au murit, mulți dintre ei fără să înțeleagă de ce li se întâmplă lor acest lucru. Prin Decretul Regal nr.2650 publicat în Monitorul Oficial nr.183 din 9 august 1940, semnat de Regele Carol, cetățenii români de origine evreiască sunt împărțiți în categoria I, II și III. Conform acestor categorii sunt scoși parțial în afara legii, pentru ei fiind aplicate alte măsuri față de restul cetățenilor României. Au definită o altă situație juridică, nu au dreptul să desfășoare decât anumite munci și activități și sunt obligați la plata unor taxe și impozite speciale. Pot fi deposedați legal de posesiuni și nu pot face parte din viața militară sau administrativ – politică a țării. Acest act de lege a reprezentat începutul certificat juridic al unor măsuri represive care în final au dus la moartea a zeci de mii de români de origine iudaică pe parcursul celui de al doilea Război Mondial. In decursul războiului, Statul Român a emis 245 de acte normative constând în legi, ordine de miniștrii sau ale mareșalului sau instrucțiuni care au reglementat situația evreilor[6]. Prin Decretul – Lege relativ la Statul militar al evreilor din 4 decembrie 1940 semnat de Conducătorul Statului Roman și Președintele Consiliului de Miniștrii, Generalul Ion Antonescu și publicat în Monitorul Oficial nr. 287 din 5 decembrie 1940, evreii sunt excluși din serviciul militar, cu obligativitatea de plăti taxe militare și de a presta munci obligatorii. La articolul 8 din decret se stipulează că în timpul concentrărilor prelungite evreii pot fi utilizați la munci în folosul armatei sau în folos obștesc. Prin măsurile întreprinse evreii români au fost tratați ca prizonieri de război în propria țară fără să fi participat la o luptă împotriva țării.

  Ordinul Generalului Antonescu emis la momentul în care România declarat război Trupelor Aliate, a dus la internarea a mii de oameni în lagăre ca cel de la Cobadin, Ciobănița, Moreni, Târgu Jiu precum și in alte sute de localități din țară. Anul 1941, iunie 22, Bucureşti. Ordinul[7] generalului Ion Antonescu de evacuare în lagărul de la Târgul Jiu a tuturor evreilor din satele dintre Siret și Prut, iar cei din satele din restul teritoriului să fie evacuați în comunele urbane limitrofe.

Telegramă. Fulger

Tuturor Prefecților de Județe

Dată la Bucureşti nr. 1 9273 814, data de 22.VI, ora 4.

  1. Toţi evreii valizi între 8 şi 60 ani din satele dintre Siret şi Prut vor fi evacuaţi în lagărul din Târgu Jiu şi în satele din jurul acestui oraş. Primele trenuri pleacă cu începere de azi 21 iunie a.c. stop. Restul familiilor evreieşti din celelalte sate din Moldova vor fi evacuate cu cele ce le este necesar pentru trai în comunele urbane de pe teritoriul judeţelor respective prin grija Prefecturilor de judeţe. Evacuarea acestor familii din satele din Moldova se va face în 48 de ore de la primirea ordinului.
  2. Toate familiile evreieşti care se găsesc în satele din ţară vor fi evacuate cu ceea ce le este necesar pentru trai în comunele urbane de pe teritoriul judeţului respectiv, prin grija prefectului, în timp de 4 zile de la primirea prezentului ordin. Pentru toţi evacuaţii se vor întocmi tabele care vor fi predate poliţiei respective pentru a ţine evidenţa lor – în scop ca orice eventuală deplasare să se poată face cu înlesnire. Familiile evacuate nu au voie să mai intre în comunele din care au plecat. Căminele celor evacuaţi, precum şi orice alte bunuri care au rămas, vor fi date în primirea autorităţilor administrative locale. Acei care cu ocazia acestei evacuări vor fi prinşi în flagrant delict de devastare a bunurilor sau îşi vor însuşi recolta, vor fi deferiţi Tribunalelor Militare şi vor fi sancţionaţi cu pedeapsa cu moartea. De asemenea, vor fi pedepsiţi în mod extrem de sever toţi acei cari se vor dovedi că au fost necorecţi cu ocazia acestor evacuări. Pedepsele la cari se expun cei ce vor devasta sau vor fi necorecţi se vor aduce la cunoştinţă oamenilor din comună prin afişare şi batere de tobă, pentru a nu cădea în greşeală.

Semnează

Conducătorul Statului Roman și Președintele Consiliului de Miniștrii Generalul Ion Antonescu


[1] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 200

[2] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 104

[3] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 115

[4] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 237

[5] Biroului Județean Constanța al Arhivelor Naționale Române, Fondul Prefectura Constanța, unitatea arhivistică 25/1941 – Situația evreilor internați în lagăre, fila 128

[6] Holocaustul din România. Regimul de muncă obligatorie impus evreilor. Editura Polirom 2013

[7] Telegramă fulger a Ministerului Afacerilor Interne cu nr.4572 din 30 iunie 1941, Arhivele Naționale, Fond M.A.I. unitatea arhivistică 34411941 fila 37

 

 

 

Un comentariu la „ISTORII APROAPE UITATE (ep.1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s