Haida, haidam popas!… sau cum funcționa serviciul de taxe, la Tulcea, pe la 1704

3


În anul 1704, doi pelerini ortodocși de rit vechi ajung la Tulcea. Aceștia nu excelează în descrieri literare, dar au meritul de a ne face cunoscută procedura de încasare a taxelor vamale, care era extrem de simplă: solicitare, amenințare, cătușe, penitenciar, eliberare, îmbarcare pentru a călători mai departe. Cei mai slabi de înger plăteau și plecau, cei mai tari, sau lipsiți de mijloace, plecau, dar ceva mai târziu.

Cei doi pelerini ruși, Macarie și Silivestru, ajung la Tulcea în timpul călătoriei lor de la mânăstirea Novgorod-Severski spre locurile sfinte. Însemnările celor doi cuprind descrieri sumare ale locurilor,  fiind mai mult un fel de liste de cheltuieli, obligați să le plătească modeștii călători, lacomilor de turci, care nu scăpau nici o  ocazie pentru a mai smulge nișe bani de la ghiauri.

„… La 3 aprilie ne-am urcat în corabie și am plecat de la Ismail pe Dunăre până la Marea Neagră și am mers pe Dunăre două zile și am ajuns la orașul Tulcea. Aici deodată ne-au luat din corabie și ne-au cerut bani și noi le-am arătat cartea aceea, ce o dăduseră turcii din Galați, fiindcă e tot una: ce e la Galați – e și la Tulcea. Iar ei n-au ascultat de acea carte, voiau să mai rupă încă ceva de la noi, și ne-au legat, apoi ne-au luat doi turci și ne-au băgat la închisoare. Și noi, săracii, tare ne-am speriat atunci și nea-m întristat, căci aveam puțini bani – de unde să dăm? Al doilea, căzusem în mâini dușmane, al treilea: era lucru trist că nu știam să vorbim limba lor și ne aflam în țară străină și toată nădejdea ne-am pus-o în Dumnezeu. Am stat la închisoare puțin; venind un turc, a început să ne zică: „haida, haidam popas!”. Și noi am priceput că ne dau drumul. Ridicându-ne, ne-am dus la corabia noastră; mergând ne-am închinat căpeteniei otomane, iar turcii doar au întins mâna către noi. Și acolo le-am dat turcilor nimic, și atunci, șezând în corabie, am mers din orașul Tulcea iarăși pe Dunăre două zile și vineri dimineața am ajuns la Marea Neagră…”[1]


[1] Călători străini despre Ţările Române, vol 8, volum îngrijit de Maria Holban, Bucureşti, 1983, Editura Ştiinţifică


În fiecare săptămână, vom publica un articol sub genericul „Tulcea Restitutio-pagini pierdute, oameni uitați”. Deci, o perioadă bogată cu articole cuprinzând lucruri neștiute, dinn cel mai frumos oraș de pe malurile Dunării, adică  Tulcea. Azi, un articol despre cum se încasau călătorilor taxele la Tulcea, acum trei sute și ceva de ani.

Nicolae C. Ariton

mistereledunarii. eu


articol publicat în cadrul... proiect primarie 2021

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s